Description

Rozmarinul face parte din familia Lamiaceae, fiind un subarbust peren, plăcut mirositor, de origine mediteraneeană, unde creşte spontan. Denumirea ştiinţifică Rosmarinus este considerată a fi derivată din latina veche, unde se numea ”roua mării” datorită culorii albastru pal a florilor şi datorită faptului că, rozmarinul creşte de multe ori în apropierea mării. În mod tradiţional, rozmarinul era utilizat pentru îmbunătăţirea memoriei, fiind un simbol al amintirilor şi al prieteniei. Grecii antici ardeau rozmarinul pentru a alunga spiritele rele şi bolile. Într-o tradiţie similară, crenguţele de rozmarin erau aşezate sub pernă pentru a alunga coşmarurile. Se mai numeşte mirtin, rojmalin, rusmarin, etc

Acţiune: Tonic-amar, coleretic, colagog, antiseptic, diuretic, antireumatismal, adaptogen, tonic nervos, carminativ (reduce gazele intestinale), stimulent puternic al circulaţiei sanguine, cicatrizant, aromatic.

Recomandări: Intern: colici abdominale, dispepsii, balonari si afectiuni gastro-intestinale, indigestie, anorexie, afectiuni hepatice si renale, reumatism, astenie, surmenaj fizic si intelectual, tonifierea organismului. Extern: reumatism, entorse, umflături articulare, reconfortarea organismului.

Compoziţie: Frunzele plantei de rozmarin – Rosmarinus Officinalis L. Principii active: Ulei volatil in care predomina camfenul, borneolul si camforul, acid rosmarinic, flavone, triterpene, saponine, tanin, vitamina C.

Mod de administrare: Intern: infuzie din o linguriţă plantă la 200 ml. apă clocotită; se beau 2 căni /zi.

Extern: decoct 2 linguriţe plantă la 250 ml. apă, se fierbe 5 – 10 min. se foloseşte pt. băi locale şi generale.